Tehnologiile asistive, cunoscute şi sub numele de tehnologii de acces, reprezintă generic totalitatea soluţiilor informatice hardware şi software, care permit utilizatorilor cu deficienţe senzoriale şisau de mobilitate să utilizeze tehnica de calcul şi comunicare (în mod ideal) cel puţin la fel de eficient ca şi un utilizator fără dizabilităţi.
Tehnologii asistive hardware
Tehnologiile asistive hardware sunt echipamentele cu
funcţionare de sine‑stătătoare sau concepute ca şi periferice pentru calculator
sau pentru echipamentele de comunicare.
Tehnologii asistive hardware pentru nevăzători
Nevăzătorii reprezintă categoria de utilizatori pentru
care tehnologiile de acces reprezintă singura modalitate de utilizare a
calculatorului şi a unor echipamente de calcul.
Alfabetul Braille
În mod tradiţional caracterele Braille sunt compuse din
şase puncte aranjate pe două coloane verticale. Fiecare caracter este codificat
prin unul sau mai multe puncte din cele şase posibile. Desigur, în acest mod
pot fi codificate maxim 64 de caractere alfa‑numerice şi simboluri printr-un
singur caracter Braille (26 = 64).
Pentru a depăşi această limită, la ora actuală este tot
mai răspândită varianta Braille pe opt puncte, prin care este posibilă
codificarea a maxim 256 de simboluri şi caractere alfa‑numerice într-un singur
caracter (28 = 256).
În anul 1975, Legea 94-142, Education for Handicapped Children Act (în prezent revizuit ca Legea educației
pentru persoanele cu handicap [IDEA - Individual with Disabilities Education Act]), a stabilit cadrul pentru învățământul
public gratuit și adecvat pentru toți copiii, în special includerea celor cu
dizabilități. Folosirea tehnologiei pentru sprijinirea persoanelor cu
dizabilități a fost abia evidentă în societate, iar tehnologia asistivă a fost
un termen necunoscut pentru majoritatea educatorilor. 15 ani mai târziu,
Guvernul Federal include definirea tehnologiei asistive (AT), a dispozitivelor
și serviciilor IDEA (1990), în legea majoră a Statelor Unite ale
Americii de educație specială, precum și în alte legi federale. Chiar și
mai recent, o decizie guvernamentală impune luarea în considerare a
tehnologiilor asistive în dezvoltarea tuturor programelor educaționale
individualizate (IEP) pentru copii cu dizabilități (IDEA, 1997).
În anul 1975, Legea 94-142, Education for Handicapped Children Act (în prezent revizuit ca Legea educației
pentru persoanele cu handicap [IDEA - Individual with Disabilities Education Act]), a stabilit cadrul pentru învățământul
public gratuit și adecvat pentru toți copiii, în special includerea celor cu
dizabilități. Folosirea tehnologiei pentru sprijinirea persoanelor cu
dizabilități a fost abia evidentă în societate, iar tehnologia asistivă a fost
un termen necunoscut pentru majoritatea educatorilor. 15 ani mai târziu,
Guvernul Federal include definirea tehnologiei asistive (AT), a dispozitivelor
și serviciilor IDEA (1990), în legea majoră a Statelor Unite ale
Americii de educație specială, precum și în alte legi federale. Chiar și
mai recent, o decizie guvernamentală impune luarea în considerare a
tehnologiilor asistive în dezvoltarea tuturor programelor educaționale
individualizate (IEP) pentru copii cu dizabilități (IDEA, 1997).
IDEA, (amendament 1997), include
modificări ale învățământului special (și general) cu efecte practice:
a) studenții cu dizabilități să participe la
programe de evaluare de stat, cu locuri de cazare în cazul în care este necesar
(evaluările alternative sunt utilizate doar ca alternativă finală);
b) copii și tineri cu dizabilități să crească participarea
la programul general;
c) participarea parentală să fie încurajată;
d) să aibă loc planificarea tranziției și a
serviciilor;
e) medierea, procedurile disciplinare
alternative și setările de învățământ trebuie să fie disponibile;
f) limitele de întârziere de dezvoltare să fie
extinse până la vârsta de 9 ani.
Cu aceste modificări, luarea în considerare a
crescut și utilizarea tehnologiilor de asistență este în mod clar necesară
pentru punerea în aplicare integrală (Knoblauch & McLane, 1999; Warger,
1999).
La nivel național, au fost stabilite standarde
pentru utilizarea tehnologiei în educație, atât pentru studenți și profesori,
prin Societatea
Internațională pentru Tehnologie în Educație (ISTE) și standardele sale
naționale educaționale tehnologice (NETS). Standardele ISTE identifică șase
categorii de competențe generale (Thomas & Knezek, 1999):
1) Operațiuni și concepte de bază;
2) Probleme sociale, etice și umane;
3) Instrumente de productivitate tehnologică;
4) Instrumente de comunicare tehnologică;
5) Instrumente de cercetare a tehnologiei;
6) Tehnologia de rezolvare a problemelor și instrumente de luare
a deciziilor.
În cadrul acestor domenii largi, ISTE definește
în continuare cunoștințele și competențele specifice în fiecare domeniu, pe
care toți studenții trebuie să le dobândească. În plus, ISTE a
elaborat standarde și indicatori de performanță în tehnologia educațională
pentru profesori și pentru administratori, bazate pe planșe pentru
toți elevii. Standardele de performanță a cadrelor didactice includ
competențe pentru operațiuni și concepte tehnologice; planificarea și
proiectarea mediilor de învățare și a experiențelor; aprecierea și evaluarea;
productivitatea și practica profesională; predarea, învățarea, și
curriculum-ul; probleme sociale, etice, juridice și umane (Thomas, 2000).
Referitor la importanța
tehnologiei în viața persoanelor cu dizabilități și
la politicile publice corespunzătoare, Convenția privind drepturile persoanelor
cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, specifică: „Statele
Părţi se angajează să întreprindă sau să promoveze cercetarea şi dezvoltarea,
să facă cunoscută oferta şi să încurajeze utilizarea de noi tehnologii,
inclusiv tehnologii informatice şi de comunicaţii, dispozitive de suport pentru
mobilitate, dispozitive şi tehnologii de asistare, adecvate persoanelor cu
dizabilităţi, acordând prioritate tehnologiilor cu preţuri accesibile”
(art. 4 – Obligații generale, pct g).
În anul 1975, Legea 94-142, Education for Handicapped Children Act (în prezent revizuit ca Legea educației
pentru persoanele cu handicap [IDEA - Individual with Disabilities Education Act]), a stabilit cadrul pentru învățământul public
gratuit și adecvat pentru toți copiii, în special includerea celor cu
dizabilități. Folosirea tehnologiei pentru sprijinirea persoanelor cu
dizabilități a fost abia evidentă în societate, iar tehnologia asistivă a fost
un termen necunoscut pentru majoritatea educatorilor. 15 ani mai târziu,
Guvernul Federal include definirea tehnologiei asistive (AT), a dispozitivelor
și serviciilor IDEA (1990), în legea majoră a Statelor Unite ale
Americii de educație specială, precum și în alte legi federale. Chiar și
mai recent, o decizie guvernamentală impune luarea în considerare a
tehnologiilor asistive în dezvoltarea tuturor programelor educaționale
individualizate (IEP) pentru copii cu dizabilități (IDEA, 1997).
IDEA, (amendament 1997), include modificări ale
învățământului special (și general) cu efecte practice:a) studenții cu
dizabilități să participe la programe de evaluare de stat, cu locuri de cazare
în cazul în care este necesar (evaluările alternative sunt utilizate doar ca alternativă
finală);b) copii și tineri cu dizabilități să crească participarea la programul
general;c) participarea parentală să fie încurajată;d) să aibă loc planificarea
tranziției și a serviciilor;e) medierea, procedurile disciplinare alternative
și setările de învățământ trebuie să fie disponibile;f) limitele de întârziere
de dezvoltare să fie extinse până la vârsta de 9 ani.Cu aceste modificări,
luarea în considerare a crescut și utilizarea tehnologiilor de asistență este
în mod clar necesară pentru punerea în aplicare integrală (Knoblauch &
McLane, 1999; Warger, 1999)
Statelor Unite cu privire la tehnologiile asistive
În condițiile legii, fiecare stat și teritoriu
al S.U.A. primește o subvenție pentru a finanța un proiect de
tehnologie asistivă. Aceste proiecte furnizează servicii persoanelor cu
handicap pentru întreaga lor durată de viață, precum și familiilor sau
tutorilor acestora, furnizorilor de servicii, precum și agenților și altor
entități care sunt implicate în furnizarea de servicii, cum ar fi educația și
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
In concluzie putem afirma
faptul ca ,tehnologiile asistive ale modelului American au fost infiintate
pentru nevoile persoanelor cu dizabilitati. Tehn ologiile asistive ale
modelului American m-au surprins pe mine personal datorita conditiilor pe care
le acorda copiilor si nu numai ,ci in special oamenilor cu dizabilitati,una
dintre conditii fiind aceia ca asigura servicii pe intreaga lor durata de
viata. Un avantaj ar fi acela ca furnizeaza servicii si familiilor acestor
persoane aflate in dificultate.
Bibliografie
IDEA, (amendament 1997), include
modificări ale învățământului special (și general) cu efecte practice:
a) studenții cu dizabilități să participe la
programe de evaluare de stat, cu locuri de cazare în cazul în care este necesar
(evaluările alternative sunt utilizate doar ca alternativă finală);
b) copii și tineri cu dizabilități să crească participarea
la programul general;
c) participarea parentală să fie încurajată;
d) să aibă loc planificarea tranziției și a
serviciilor;
e) medierea, procedurile disciplinare
alternative și setările de învățământ trebuie să fie disponibile;
f) limitele de întârziere de dezvoltare să fie
extinse până la vârsta de 9 ani.
Cu aceste modificări, luarea în considerare a
crescut și utilizarea tehnologiilor de asistență este în mod clar necesară
pentru punerea în aplicare integrală (Knoblauch & McLane, 1999; Warger,
1999).
La nivel național, au fost stabilite standarde
pentru utilizarea tehnologiei în educație, atât pentru studenți și profesori,
prin Societatea
Internațională pentru Tehnologie în Educație (ISTE) și standardele sale
naționale educaționale tehnologice (NETS). Standardele ISTE identifică șase
categorii de competențe generale (Thomas & Knezek, 1999):
1) Operațiuni și concepte de bază;
2) Probleme sociale, etice și umane;
3) Instrumente de productivitate tehnologică;
4) Instrumente de comunicare tehnologică;
5) Instrumente de cercetare a tehnologiei;
6) Tehnologia de rezolvare a problemelor și instrumente de luare
a deciziilor.
În cadrul acestor domenii largi, ISTE definește
în continuare cunoștințele și competențele specifice în fiecare domeniu, pe
care toți studenții trebuie să le dobândească. În plus, ISTE a
elaborat standarde și indicatori de performanță în tehnologia educațională
pentru profesori și pentru administratori, bazate pe planșe pentru
toți elevii. Standardele de performanță a cadrelor didactice includ
competențe pentru operațiuni și concepte tehnologice; planificarea și
proiectarea mediilor de învățare și a experiențelor; aprecierea și evaluarea;
productivitatea și practica profesională; predarea, învățarea, și
curriculum-ul; probleme sociale, etice, juridice și umane (Thomas, 2000).
Referitor la importanța
tehnologiei în viața persoanelor cu dizabilități și
la politicile publice corespunzătoare, Convenția privind drepturile persoanelor
cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, specifică: „Statele
Părţi se angajează să întreprindă sau să promoveze cercetarea şi dezvoltarea,
să facă cunoscută oferta şi să încurajeze utilizarea de noi tehnologii,
inclusiv tehnologii informatice şi de comunicaţii, dispozitive de suport pentru
mobilitate, dispozitive şi tehnologii de asistare, adecvate persoanelor cu
dizabilităţi, acordând prioritate tehnologiilor cu preţuri accesibile”
(art. 4 – Obligații generale, pct g).
În anul 1975, Legea 94-142, Education for Handicapped Children Act (în prezent revizuit ca Legea educației
pentru persoanele cu handicap [IDEA - Individual with Disabilities Education Act]), a stabilit cadrul pentru învățământul public
gratuit și adecvat pentru toți copiii, în special includerea celor cu
dizabilități. Folosirea tehnologiei pentru sprijinirea persoanelor cu
dizabilități a fost abia evidentă în societate, iar tehnologia asistivă a fost
un termen necunoscut pentru majoritatea educatorilor. 15 ani mai târziu,
Guvernul Federal include definirea tehnologiei asistive (AT), a dispozitivelor
și serviciilor IDEA (1990), în legea majoră a Statelor Unite ale
Americii de educație specială, precum și în alte legi federale. Chiar și
mai recent, o decizie guvernamentală impune luarea în considerare a
tehnologiilor asistive în dezvoltarea tuturor programelor educaționale
individualizate (IEP) pentru copii cu dizabilități (IDEA, 1997).
IDEA, (amendament 1997), include modificări ale
învățământului special (și general) cu efecte practice:a) studenții cu
dizabilități să participe la programe de evaluare de stat, cu locuri de cazare
în cazul în care este necesar (evaluările alternative sunt utilizate doar ca alternativă
finală);b) copii și tineri cu dizabilități să crească participarea la programul
general;c) participarea parentală să fie încurajată;d) să aibă loc planificarea
tranziției și a serviciilor;e) medierea, procedurile disciplinare alternative
și setările de învățământ trebuie să fie disponibile;f) limitele de întârziere
de dezvoltare să fie extinse până la vârsta de 9 ani.Cu aceste modificări,
luarea în considerare a crescut și utilizarea tehnologiilor de asistență este
în mod clar necesară pentru punerea în aplicare integrală (Knoblauch &
McLane, 1999; Warger, 1999)
Statelor Unite cu privire la tehnologiile asistive
În condițiile legii, fiecare stat și teritoriu
al S.U.A. primește o subvenție pentru a finanța un proiect de
tehnologie asistivă. Aceste proiecte furnizează servicii persoanelor cu
handicap pentru întreaga lor durată de viață, precum și familiilor sau
tutorilor acestora, furnizorilor de servicii, precum și agenților și altor
entități care sunt implicate în furnizarea de servicii, cum ar fi educația și
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
In concluzie putem afirma
faptul ca ,tehnologiile asistive ale modelului American au fost infiintate
pentru nevoile persoanelor cu dizabilitati. Tehn ologiile asistive ale
modelului American m-au surprins pe mine personal datorita conditiilor pe care
le acorda copiilor si nu numai ,ci in special oamenilor cu dizabilitati,una
dintre conditii fiind aceia ca asigura servicii pe intreaga lor durata de
viata. Un avantaj ar fi acela ca furnizeaza servicii si familiilor acestor
persoane aflate in dificultate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu